1. Pentru profesioniștii care iau contact frecvent cu Academia Română de Imagine și Imaginar Educațional, te rog să ne spui povestea ta.

Sunt Alexandra Lopotaru, am 29 de ani şi sunt mamă, soţie, fost jurnalist de business şi blogger, îndrăgostită de familie şi scris. Povestea mea nu este una grozavă sau inspiraţională, ci mai degrabă simplă, unde pasiunea – acea zvâcnire care îţi face inima să salte şi venele să se încălzească – este personajul principal. Am terminat facultatea de jurnalism şi, imediat după, una dintre cele mai faine profesoare pe care le-am avut m-a luat sub aripa ei, la o revistă de limbă engleză din Bucureşti. Acolo am învăţat să scriu despre economie, agricultură, real estate, investiţii şi să fac o ştire pornind de la o singură propoziţie. Să verific o informaţie până în pânzele albe, nu doar din trei surse. Au fost multe nopţi în care plângeam că nu reuşesc să predau la termen un articol, ba chiar îl rugam şi pe prietenul meu de atunci, soţul meu de acum, să mă ajute la transcrierea interviurilor, fiindcă erau unele extrem de dificile în limbaj şi îmi era frică să nu înţeleg greşit interlocutorul. Nu aveam încă încredere în mine. Însă, atât de tare mi-a plăcut, încât nu mi-a păsat că lucram şi 22 de ore încontinuu la un articol. Voiam să învăţ şi să fiu mai bună. Acesta a fost primul şi singurul meu job ca angajată, unde am stat cinci ani şi am avut onoarea să cunosc oameni extraordinari. Viaţa a făcut însă ca, la un moment dat, să rămân însărcinată. Soţul meu este mai mare cu patru ani decât mine, el îşi dorea, eu – nu spuneam nici da, nici nu. Oricum, ţin minte că le povesteam colegilor mei de la revistă că o să mă întorc la serviciu după primele luni, nu mă vădeam în veci stând acasă. Publisher-ul, în schimb, mamă a trei copii, îmi spunea „Aham, ai să vezi tu!”. Şi da, a avut dreptate. Iată că Luc, copilul meu, are trei ani acum şi tot acasă sunt.

Desigur, nu am lăsat nicio clipă scrisul la o parte, fiindcă altfel m-aş fi căţărat pe pereţi. Adoram şi încă ador să îl văd cum creşte, îmi hrănesc sufletul de mamă privindu-l, dar aveam nevoie să mi-l hrănesc şi pe cel de om iubitor de cuvinte. Aşa că, tocmai pentru a scăpa de un abis, de un soi de depresie post-partum, m-am refugiat în ceea ce astăzi înseamnă „Poveşti din Bebelonia”, un bloguleţ răsărit iniţial pentru mine şi citit acum de câteva mii de mame, care – cu bucurie observ -se răgăsesc.

globularia sigla

lopo (2)

2. Știu că ai o afacere și că ea poate educa, în sens larg, oameni și copii. Cum poți aduce schimbare și progres în nișa în care activezi?

În ceea ce mă priveşte, nu m-am gândit nicio clipă că blogul meu poate educa în vreun fel. Nu sunt expert în puericultură şi nu am pretins niciodată că aş fi. Sunt un om obişnuit, care citeşte şi se documentează mult. Am pornit doar cu experienţe proprii, poveşti doar de noi trăite şi m-am ferit să dau sfaturi, fiindcă o scenă scurtă din viaţa mea poate fi interpretată sau aplicată într-o altă lumină de o altă mamă. Însă am primit, încă de la început,  mesaje de la cititori prin care îmi mulţumeau că fie le-am adus speranţă, fie îşi înţeleg copilul mai bine, fie parcă îşi apreciază soţul/soţia mai mult, mesaje care mie îmi arată o transformare în bine a unor situaţii mici, individuale, dar signifiante.

Cu timpul, pe măsură ce Luc a crescut şi am putut aloca articolelor mai mult de jumătate de oră (de regulă, la somnul de prânz scriam ceva rapid), am început să fac articole informative şi, într-o oarecare măsură, educative, despre cum e bine să ne ţinem copilul în braţe,  să ne arătăm afecţiunea fără teamă de prea mult alint, despre cum violenţa nu are ce căuta în casa cuiva, despre diferenţe dintre jucării active sau pasive, ba chiar şi interviuri cu psihologi, medici, oameni care au o specialitate şi ne pot oferi informaţii relevante. Aşa că, eu cred că dacă reuşesc să conving măcar o mamă să nu îşi mai lovească copilul, spre exemplu, am speranţa că am ajutat măcar cu o pietricică la progresul societăţii noastre.

lopo (3)3. Care a fost experiența personală și spirituală, autentică și unică, ce a generat noutate în viața ta profesională?

Copilăria. Copilăria mea, o experienţă unică, la ţară, printre brazii din Voineasa, este cea care mi-a modelat aproape toate cele patru camere ale inimii, m-a determinat să încep să scriu poveşti pentru copii. Drept dovadă, primele două cărţi sunt inspirate chiar de acolo, din universul Alexandrei de acum 20 de ani. Prima, „De unde ştii cum mă cheamă?”, vine ca un pseudo-răspuns la curiozitatea copiilor legată de numele lor. Eu, spre exemplu, nu înţelegeam de unde ştiau ai mei că mă cheamă Alexandra. Puteam fi oricine altcineva fără ca ei să ştie 🙂 Iar a doua, „Oare ce visez azi? What Will I Dream Today?”, bilingvă, ilustrată de Lavinia Falcan, vine tot de la copilul interior, care nu putea să adoarmă de prânz sub niciun chip. Cartea este avizată de un extraordinar psiholog, Yolanda Creţescu.

Şi ar mai fi o experienţă care m-a ajutat mult acum: iubirea faţă de poezii. Îl citeam pe Eminescu din clasa a cincea, însă am început să scriu din liceu, îndrumată de profesoara mea de limba şi literatura română, Mihaela Lupu. Deşi am trecut prin foarte multe etape cu ele, de la romantism la simbolism, pare-mi-se mie că acum aş fi într-un soi de „naivism”, dacă pot spune aşa. Chiar înainte de pandemie am lansat „Mama te iubeşte”, primul meu volum de versuri dedicat părinţilor şi am fost copleşită de feedback-ul pozitiv din partea cititorilor mei. Pe această cale, le mai mulţumesc o dată.

BLOG DEDICAT MĂMICILOR: https://bebelonia.ro/

lopo (1)

4. Are businessul tău niște concepte solide și un imaginar sănătos de bune practici educative? Care sunt acestea?

Da, pot să spun cu bucurie că blogul meu a început să devină un business, motiv pentru care am putut să rămân în continuare acasă. Perioada aceasta a fost un pic mai grea pentru mine (ca pentru mulţi alţii, nu?), fiindcă mi s-au amânat sau anulat proiecte, dar am speranţa că va fi bine. Şi, ca să îţi răspund a întrebare, conceptul Poveştilor din Bebelonia este unul foarte simplu: onestitate. Nu m-am abătut şi nu o să mă abat de la el cât îmi voi mai putea înşira cuvintele pe sârmă, cu cârlige.

CONTACT: https://www.facebook.com/povestidinbebelonia/

 

 

23592428_291338378045415_2602787010065872690_o

 

5. Pe principiul că tot ceea ce ne imaginăm înfluențează realitatea, ce proiectează constant imaginația ta asupra viitorului și cum “se vede” în tot ce ești și ce faci?

O întrebare foarte grea. Şi nu pentru că nu mă gândesc la viitor, ba chiar sunt mereu foarte precaută, îmi fac plan de rezervă la planul de rezervă. Dar sunt şi o fire schimbătoare, impulsivă, ideea pe care o am azi mâine poate nu o să îmi mai placă. Aşa că încerc să mă ponderez, să mă concentrez la ce am de făcut acum sau în viitorul foarte apropiat. Sigur, imaginaţia mă poartă departe, dacă o las, am şi eu imagini despre mine în viitor, dar mi se par imposibil de realizat dacă le pun pe hârtie. Dacă le spun cu voce tare. Prefer să le păstrez în mine şi să fac tot posibilul să mă îndrept spre ele.

0 siglaglobularia

Interviu realizat de Florina Russu

Imagini:  https://eventportrait.ro/

Notă.

Câmpul cunoașterii umane se lărgește foarte mult. Dacă s-a vorbit mult despre efectele imaginii asupra realității, cred că e timpul să se cerceteze și să sondăm efectele imaginarului din spatele imaginii care dezvoltă realități, a imaginației noastre creative în business. Spre deosebire de gândire și memorie, imaginarul construiește noi realități și schimbă la modul cel mai rapid cu putință toate activitățile noastre, dacă este exersat!

La 21 de ani lansam primul volum de proză, un fel de Karaoke despre moarte și defuncți. Au mai urmat și altele, inclusive lucrarea de licență, master și Doc. Zeci de articole, recenzii, corecturi de carte, jurnalism literar, traduceri, ore la catedră etc. În această perioadă pandemică mi-am dat seama că,  dacă stau bine și mă gândesc,  scrisul a fost prima și cea mai constantă sursă de venit! Așa că, mutăm seria de INTERVIURI Academice ONLINE, monetizam BLOGUL, recenzăm Cărți de Academie, lansăm CURSURI de Educație vizuală pentru promotori educaționali,  si vom publica primele materiale didactice Face Reading, Lie to me, pentru domeniul Dezvoltare personală și profesională! Stay tunned!

http://www.florinarussu.ro/visual-educational-nourishment/

http://www.florinarussu.ro/academia-romana-de-imagine-si-imaginar-educational/

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.