Bună, Ioana Racolța! M-am bucurat din inimă de copil că ai acceptat să răspunzi provocărilor GLOBULARIA și să fii publicată pe pagina de consiliere educațională www.florinarussu.ro. În speranța că toți cei care au nevoie de serviciile tale te vor găsi mai repede, îți mulțumesc pentru interviul din seria “Al treilea ochi în Business!” Sunt onorată!

M-ai cucerit la o lansare de carte și de atunci sunt fanul tău. Copiii mei te ascultă ca pe-o poveste despre muzica sufletului iar FADOUL pe care tu îl interpretezi, simțire pe care eu am trăit-o original doar la cursul de Literatură portugheză studiat la Universitate, este sunetul Divinului și al mării, al așteptării miracolelor și al întoarcerilor ACASĂ, al lacrimilor iubitelor ce privesc în zare și fac far de veghe  navigatorilor plecați să-și bată bărcile proprii de spumele destinului lor!   

Te felicit pentru barca în care ai ales să înaintezi,  cu fața spre un răsărit așa de frumos și de miraculos, terapeutic și plin de artă!                                                               

RACOLTA4

  1. Pentru profesioniștii care iau contact frecvent cu Academia Română de Imagine și Imaginar Educațional, te rog să ne spui povestea ta și a afacerii tale.

Poate că e un pic pretențios spus afacere, pentru că, de fapt, eu mă joc. Eu cânt, dar pentru mine asta e o joacă în sensul de bucurie. Bucuria sufletului. Mie îmi râde sufletul atunci când cânt.  Știi, mă gândeam chiar zilele trecute: care e activitatea care pe mine mă face să uit de foame, de sete și de somn, și să mă cufund în ea până uit de mine? Asta  e  clar: MUZICA! Aș putea să ascult muzică, să cânt, să studiez piese noi și să înregistrez fără să mă plâng de nimic, și chiar după 10 ore epuizante la birou vin acasă și cânt, iar asta mă relaxează extraordinar. De aceea zic eu că nu e afacere, e o relaxare și o desfătare.

Povestea cu muzica începe demult, în vremea în care o fetiță de 6-7 ani, foarte timidă și introvertită, se așeza în fața televizorului alb-negru cu un microfon improvizat dintr-un tub de spray (cred că era ceva de la Farmec pe vremea aceea) și își imagina că e Angela Similea sau Margareta Pîslaru, și cânta de mama focului. Și apoi, tot cam pe aceeași  vreme, pe când vecinele de bloc, un pic mai mari ca vârstă, se jucau în fața blocului de-a gimnastica, pe un sol improvizat pe iarbă, și aceeași  fetiță care era mega-anti-talent la sport le cânta live pentru fondul sonor al evoluției lor la sol J Da, acea fetiță eram eu, și a trebuit să treacă o vreme bună ca să prind curaj să mă arăt lumii. Primul hop a fost prin clasa a 4-a, când o minune de profesoară de muzică, doamna Prof.  Mariana Soporan, m-a selectat să fac parte din corul școlii. Țin minte că acea zi a fost pentru mine o mare bucurie, zburam pe stradă și mă bucuram de noul meu rol de parcă aș fi câștigat un mare loz.

racolta 0

Apoi, în clasa a 9-a, m-am gândit să mă duc la ore de canto, după orele de școală, dar pe ascuns. Nu am avut curaj să le spun alor mei pentru că știam că nu vor fi de acord. Așa că, atunci când a aflat mama, a rupt o lingură de lemn de fundul meu și a zis să îmi văd de școală, ceea ce am și făcut, și gata cu muzica! Numai că, nu a fost chiar gata. Visam în fiecare zi. Și visul era cu mine pe o scenă, și mulți oameni în sală, și aplauze. Visul ăsta se repeta mereu, s-a repetat timp de 30 de ani, visam cu ochii deschiși, îmi închipuiam că sunt acolo, și pluteam. Anii au trecut, visul se repeta, și la fix 40 de ani am urcat pe o scenă adevărată. A fost momentul în care Ricardo Caria era în turneu prin România cu promovarea concertului “Alma no Fado”.  Eu, o îndrăgostită de muzica FADO, trăind în Portugalia 4 ani, el având  nevoie de un invitat special pentru concertul de la Cluj – a fost întâlnirea perfectă. Am vrut să fiu la înălțime și să fiu sigură pe mine, așa că am început pregătirea cu profesorul de canto Șerban Băcilă, iar psihologul Cerasela Libeg m-a ajutat foarte mult să îmi înving fricile și blocajele. A fost o pregătire serioasă, atunci am luat lucrurile foarte în serios pentru că am simțit că e o șansă pe care nu trebuie să o ratez și că într-adevăr viața începe la 40 de ani. 

RACOLTA 2

Cred că multă lume se aștepta să mă opresc după concertul ăsta, dar….nu m-am oprit deloc! Nici nu aveam de gând! Mi-am făcut o firmă, am continuat cu pregătirea canto, cu înregistrări, videoclipuri, apariții TV, m-am promovat singură pe pagina de Facebook , pe la târguri de nunți și am reușit să cânt la multe evenimente: nunți, botezuri, lansări de carte, Târguri de Crăciun, petreceri, evenimente caritabile, și, din nou, invitată în multe ocazii alături de Ricardo, și cam 2 ani de zile am cântat în weekenduri la cafeneaua “La Papion” a familiei Rațiu din Turda, pentru publicul care venea să petreacă seri frumoase la o cafenea culturală foarte chic. Profesorul meu de muzică, Șerban Băcilă, mi-a compus o melodie, apoi în iarna anului 2015 am scos un CD de colinde și uite așa, cu pași mici dar siguri, cu forțe proprii, am mers înainte.  Nici acum nu m-aș fi oprit dacă nu era pandemia, chiar aveam niște proiecte foarte faine în pregătire, dar sper să se întâmple după.

RACOLTA 1

 

  1. Știu că nișa ta poate educa, în sens larg, oameni și copii. Cum poți aduce schimbare și progres în domeniul în care activezi?

Ceea ce fac eu, ceea ce cânt este oarecum de nișă, pentru că merg mai mult pe piese lirice, fado, musical, dar cu timpul am extins paleta și mă adaptez evenimentelor, desigur, fără să fac compromisuri și fără să cânt o muzică pe care eu nu o consider potrivită pentru vocea mea sau pentru felul meu de a fi. Cu alte cuvinte, pentru mine orice melodie trebuie să fie simțită cu mintea, cu vocea și cu sufletul, acesta este trio-ul perfect:  adică să cred în mesaj, în versuri, să spun ceva;  apoi să simt că o pot cânta ca și cum ar veni  firesc din mine, să fie pentru vocea mea, fără să încerc să fac ceva demonstrativ; și să o simt mai întâi eu cu inima, să îmi provoace mie o emoție, pentru că așa știu că va ajunge și la public. În același timp cred că respectul pentru public este absolut esențial, nu te poți prezenta oricum, trebuie să fii odihnit, antrenat (vocea încălzită și piesele repetate = antrenament), să arăți bine, să zâmbești și să îi dai omului din fața ta impresia că lumea asta e frumoasă și  că viața e bucurie și iubire. Acesta cred că e mesajul educativ, de schimbare și progres în general: că oricâți bani ți-ar oferi consumatorul (de muzică sau de orice altceva), tu să faci doar ceea ce îți aduce bucurie sufletului, doar ceea ce nu te înjosește și doar ceea ce simți că ți-ar face și ție plăcere să primești. Și să simți mereu că dai și că primești respect.

RACOLTA 6

  1. Care a fost experiența personală și spirituală, autentică și unică, ce a generat noutate în viața ta profesională? Când ai accesat “al treilea ochi” în business?

Cred că a fost momentul în care mi-am dat seama că după ce am început să fac muzică nu am mai avut dureri de stomac. Mi-am dat seama că toate insatisfacțiile profesionale, toate dezamăgirile și toate lucrurile pe care le făceam până atunci doar pentru că “așa trebuie”, sau pentru că așa zice toată lumea, că trebuie să ai un job de la 9 al 18, să fii ca un roboțel și să plătești facturi, toate acestea îmi dădeau niște dureri de stomac zilnice pe care le ignoram și cu care trăiam de ani de zile. Și apoi am început să cânt și brusc au dispărut toate durerile. Asta a fost pentru mine o adevărată revelație. Asta mi-a dat certitudinea că trebuie să nu mă opresc și că fac bine ce fac.

  1. Are businessul tău niște concepte solide și un imaginar sănătos de bune practici educative? Care sunt acestea?

RACOLTA 3

Eu spun mereu și pe pagina mea de Facebook și oamenilor cu care mă întâlnesc la evenimente: lăsați copiii să facă ce le place! Lăsați-i să facă artă, muzică, orice îi atrage. Nu trebuie să fim toți matematicieni, sau fizicieni, sau IT-iști, doctori sau avocați. Fiecare are rolul lui în lumea asta.  Arta e, cred eu, foarte importantă, atât în viața copiilor, cât și în cea a adulților. Fiica mea, Irina, a făcut de-a lungul a 15 ani pictură, muzică, dans, teatru, chitară, pian, artă culinară, manichiură, handmade cu diverse tehnici, adică   tot ce a dorit ea să experimenteze în domeniul artei, al muzicii, al handmade-ului, am lăsat-o și i-am dat frâu liber. Și nu îmi pare rău.  Are 15 ani și poate avea câteva meserii bune deja, iar nu demult a fost pusă în postura de a scrie un CV și m-am mirat ce conținut poate avea CV-ul unui copil care practic nu a lucrat niciodată și nici nu a terminat liceul  măcar. Și mi-am dat seama atunci că nu am greșit în educația ei. Arta te dezvoltă frumos și armonios, îți mai dă o pereche de ochi, îți face mintea ageră și spiritul treaz.

  1. Pe principiul că tot ceea ce ne imaginăm influențează realitatea, ce proiectează constant imaginația ta asupra viitorului și cum “se vede” în tot ce ești și ce faci?

RACOLTA 5

Eu sunt o fire foarte optimistă, mi-am imaginat întotdeauna viața frumoasă și veselă. Sigur că perioada asta prin care trecem ne-a speriat puțin, și poate încă ne mai sperie și încă ne punem întrebări despre ce va fi. Viitorul spectacolelor, al sălilor de teatru, al concertelor și nunților cu lume multă, e foarte incert. Ce cred eu este că trebuie să avem răbdare pentru că totul va reveni la normal. Aud des expresia “nu va mai fi cum a fost”. Ba da, eu mă încăpățânez să cred că va fi, chiar mai bine decât a fost! Și aștept din nou să văd săli pline și oameni veseli. În perioada asta de stare de urgență, la început am fost și eu foarte tristă, nici nu aveam chef să cânt, apoi mi-am luat inima în dinți și am  zis: fie ce o fi, eu mă voi îmbrăca frumos, cu rochie și cu șal, mă voi machia și îmi voi aranja părul ca și cum aș fi la concert pe scenă, pentru publicul meu și voi înregistra zilnic câte o piesă de acasă pentru oamenii care vor vrea să mă asculte, așa că, timp de 38 de zile, am fost prezentă on line cu câte o piesă pe zi și am avut surpriza ca oamenii să fie foarte încântați de ideea mea, am primit aprecieri nesperate și mi-am făcut prieteni noi. Așa cred că va reîncepe totul: cu oameni care vor vrea să facă, să adune oameni aproape, să se reia totul de unde ne-am oprit, cu un vibe nou, pe alte solfegii. Pentru că muzica vieții e despre bucurie și iubire!

90755508_3439712796042256_1130093663234293760_n

 

 

 

 

0 siglaglobularia

Câmpul cunoașterii umane se lărgește foarte mult. Dacă s-a vorbit mult despre efectele imaginii asupra realității, cred că e timpul să se cerceteze și să sondăm efectele imaginarului ca resursă a imaginii care dezvoltă realități, a imaginației noastre creative în educație și în businessul educativ. Spre deosebire de gândirea strategică și memorie, imaginarul construiește noi realități și schimbă la modul cel mai rapid cu putință toate activitățile noastre, dacă este exersat!

Sunt Florina Russu, profesor, consultant educațional, scriitor, președintele Academiei Române de Imagine și Imaginar educațional, o instituție care oferă text și imagine în timp ce promovează efectele imaginarului și a imaginii în domeniul educativ. Educativ însemnând, la modul larg, nu doar școli, familii, comunități, ci toți promotorii educaționali.

Vrei și tu un interviu aici? Ai un business educativ vizionar? Scrie-ți intenția pe academiaglobularia@gmail.com și te vom contacta în câteva minute! Suntem la doar câteva click-uri distanță de tine!   

Uite câteva exemple: http://www.florinarussu.ro/cristina-muresan-toth-c-arte-cu-insemnatate/

http://www.florinarussu.ro/carmen-cojan-ghiduselul-globularia/

http://www.florinarussu.ro/nadia-georgescu-psiholog-globularia/

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *