Bună, Nadia! M-am bucurat nespus de mult când ai acceptat să răspunzi provocărilor GLOBULARIA și să fii publicată pe pagina de consiliere educațională www.florinarussu.ro. În speranța că toți cei care au nevoie de serviciile tale te vor găsi mai repede, îți mulțumesc pentru interviul din seria “Al treilea ochi în Business!” Sunt onorată!

Câmpul cunoașterii umane se lărgește foarte mult. Dacă s-a vorbit mult despre efectele imaginii asupra realității, cred că e timpul să se cerceteze și să sondăm efectele imaginarului din spatele imaginii care dezvoltă realități, a imaginației noastre creative în business. Spre deosebire de gândire și memorie, imaginarul construiește noi realități și schimbă la modul cel mai rapid cu putință toate activitățile omului, dacă este exersat!

Toamna (2)

  1. Pentru profesioniștii care iau contact frecvent cu Academia Română de Imagine și Imaginar Educațional, te rog să ne spui povestea ta.

Clepsidra evoluției mele profesionale a început să filtreze particule de cunoaștere, de descoperire și mai ales de imaginație din anii pubertății târzii și ai adolescenței prea devreme instalate. Atunci, mintea mea nu avea încă formate competențele necesare pentru a integra toată furtuna emoțională și hormonală care o invada și pentru a-i stăvili într-un fel adaptativ tumultul trăirilor, emoția s-a exprimat în cuvânt iar cuvântul a crescut datorită imaginației și creativității personale. De aici înainte, lucrurile au decurs firesc, asemeni unui flux și reflux intelectual, luând în calcul ciclurile unei maree, cam așa s-au derulat și ideile mele de-a lungul adolescenței, a maturității tinere și apoi a etapei prezente, etapă în care mă aflu și de care sunt îndrăgostită, atât intelectual, cât și spiritual.

 Pentru a-mi explica mai bine metafora, imaginați-vă că în timpul fluxului, mintea mea era inundată de idei, de dorințe, de informații venite din școală, de la profesori dragi mie, de la prieteni, din experiența de zi cu zi a descoperirii mele personale și a celorlalți; unele informații erau atât de controversate încât depășeau cu mult nivelul de înțelegere și de analiză pe care îl dețineam, motiv pentru care aceștia au fost factorii stimulativi pentru o deschidere conștientă a minții mele. A urmat apoi refluxul personificat prin credințe și valori tradiționale moștenite ereditar și religios, care scădeau semnificativ nivelul imaginativ, dar îmi asigurau un teren stabil și predictibil, o zonă de confort și de calm.

Alegerea unui liceu cu profil uman, continuată cu dorința de a-mi testa darul de a scrie, m-a făcut să traversez culoarul facultății de jurnalistică. Spun că traversam, deorece dorința mea era prea mare pentru acea etapă din viața mea și, oricât mi-aș fi dorit să mă dezvolt ca jurnalist, nu mi-a ieșit, ba mai mult, m-a întârziat puțin de la cursul meu profesional.  A urmat o etapă în care am ocolit traseul, dar mi-am dat seama că unele ocoluri îți descoperă alte laturi ale ființei tale, pe care nu le știai, și care mi-au deschis poarta spre alte oportunități. Am luat foarte în serios rolul de  profesoară de limba franceză, apoi un salt pentru care nu eram pregatită, acela de a coordona un centru de plasament pentru copiii cu dizabilități. Aici a fost marea mea provocare profesională, insightul care mi-a dezvăluit care e locul meu și spre ce voi tinde în viitor. În ciuda unui background nu foarte consistent și a vârstei fragede, la care mă aflam, ceva din mine îmi șoptea să continui să pun întrebări, să caut, să descopăr ce se întâmplă cu mine, cu copiii cu dizabilități, cu cei care aveau grijă de ei. Psihologia m-a acaparat de la vârsta de 27 de ani, o vârstă  potrivită de explorare a psihicului și a minții umane.

Daca ar fi să îmi exprim printr-un desen istoricul meu profesional, acesta ar fi un ocean ale cărui enigme încă nu au fost deslușite iar eu, scafandrul care se scufunda voluntar și intențional în adâncuri, pentru a descoperi noul și a-l aduce la mal, la lumină, la soare, în așa fel încât acesta să fie văzut și de către ceilalți.

Toamna (80)

  1. Știu că ai o afacere și că ea poate educa, în sens larg, oameni și copii. Cum poți aduce schimbare și progres în nișa în care activezi?

Sunt psiholog. Aș numi-o mai degrabă o oportunitate pe care am folosit-o cu timiditate la început, cu  o doză de nesiguranță procedurală, însă cu multă dorință de a veni în sprijinul celorlalți: copii, părinți, bunici, oameni cărora să le fiu ghid în drumul lor spre o viață autonomă, împlinită și cu sens.

Ce-am adus nou în viețile lor? Mă voi referi, pentru început la copiii speciali și la familiile acestora. Și, ca să fiu sinceră, ei au fost cei care au adus noul în viața mea, care m-au ajutat să descopăr că în spatele unei dizabilități se cuibărește  un potențial individual care are nevoie doar de multă răbdare, acceptare, și, mai ales, dragoste pentru a se putea dezvolta. Mai presus de temerile părinților acestor copii minunați, a lacrimilor și a frustrării de a nu putea face mai mult pentru a-i ajuta, mai presus de emoțiile mele și ale lor era nevoia de conexiune cu aceștia, nevoia de a depăși stadiul unui diagnostic medical și de a le scoate la lumină fiecare mică reușită, fiecare nou cuvânt rostit în fața oglinzii logopedice sau fiecare emoție identificată și denumită .

Iar, în ceea ce privește munca în cabinet cu adulții, aș putea să o compar cu o călătorie făcută cu fiecare în mod individual și procesual, cred că ceea ce aduc în viețile lor se referă la oferirea unei noi perspective de a-și privi viața și pe ei înșiși; cu fiecare ședință de terapie, omul își lărgește conștiința de sine, a acelui sine real de care poate nici nu știa că există sau poate că se temea de el. Și fiecare lacrimă lăsată să curgă pe obraz spune povestea iubirii, a deznădejdii, a pierderii și a fricii de moarte…

Toamna (21) Toamna (4)

3.Care a fost experiența personală și spirituală, autentică și unică, ce a generat noutate în viața ta profesională?

S-a întâmplat acum 15 ani, când, prin intermediul unui proiect de parteneriat profesional, am ajuns în Franța. Zece zile am vizitat centre de recuperare pentru copii și adulți, instituții de protecție socială și am luat contact pentru prima dată cu profesia de psihololog și terapeut ocupațional. Am fost fascinată de modul în care acei oameni se dedicau cu trup și suflet pentru a scoate la iveală și a folosi la maxim potențialul și resursele fiecărei persoane, indiferent de cazuistică și deficiențe. Acolo am aflat despre terapia asistata de animale și am văzut cât de mult ajută aceasta în recuperarea psihică și fizică. Am fost impresionată de echipa lor de specialiști și de cum au înțeles ei să lucreze cu beneficiarii, creându-și propriile instrumente de lucru în așa fel încât nu dosarul acestora  personal să crească în file (așa cum, din păcate, se întâmplă încă la noi) ci competențele personale și adaptative de care se poate folosi pentru a duce o viață autonomă.

Toamna (1)

  1. Are businessul tău niște concepte solide și un imaginar sănătos de bune practici educative? Care sunt acestea?

Am avut șansa să mă integrez într-un grup de formare în psihoterapie pozitivă acum un an, formare pentru care a fost nevoie să aștept 10 ani; la început eram ferm convinsă că îmi doresc această formare, dar mă bloca partea financiară și cea legată de responsabilitățile familiale, pe parcursul acelor 10 ani în care nu am renunțat la visul meu, am conștientizat că, de fapt, nici familia și nici banii nu mă blocau să fac demersul, ci chiar eu însămi. Și când am renunțat încet, încet să pun măști peste măști și să recunosc că mi-e o frică de mor să știu cine sunt, acela a fost momentul în care m-am înscris și am fost acceptată în acest minunat grup profesional.

Mulțumită Gabrielei Hum, un om pe care odată ce îl cunoști, îl vrei mereu în viața ta, precum și a colegelor mele de formare, cărora le mulțumesc pentru tot ceea ce sunt ele și vor să devină, am început o nouă călătorie în formarea mea de psihoterapeut.

Conceptul solid pe care mă bazez în munca mea cu oamenii, și care mi-a fost impregnat de psihologia pozitivă este că: Dacă vrei ceva ce nu ai avut niciodată, trebuie să faci ceva ce nu ai făcut niciodată.”

Și de aici încolo, prin dorința de autocunoaștere, perseverență și autodeterminare, viața fiecărui individ își va croi sensul sau își va reconstitui traseul. 

Toamna (26) Toamna (5)

5. Pe principiul că tot ceea ce ne imaginăm înfluențează realitatea, ce proiectează constant  imaginația ta asupra viitorului și cum “se vede” în tot ce ești și ce faci?

Extraordinară întrebare! Îți mulțumesc, Florina! O să încerc să răspund prin intermediul a două fraze: Îmi imaginez un viitor în care oamenii să aibă curajul să fie ei înșiși, să-și trăiască propriile vieți, nu pe ale celorlalți, să iubească fiecare dimineață ca și când ar fi cea mai frumoasă din viața lor!

Mă văd în fiecare zi în ipostaze diferite și constientizez că sunt tot eu, și cea care zâmbește și cea care plange, și cea care se teme și cea care speră, cea care iubește și poate urî la fel de mult… Și, totuși sunt bine cu mine așa.

Toamna (63)

Interviu realizat de Florina Russu, 

Președintele Academiei Române de Imagine Și Imaginar Educațional, GLOBULARIA.EU

JPSSIGLA SITE

0742028118

https://www.facebook.com/wwww.florinarussu.ro/

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *