Sanda Nicola însăși este o poveste de film despre curaj și fericire! Ea și volumul CARTE DE IDENTITATE este recomandarea Academiei de astăzi! 

globularia sigla

La 5 ani a fost părăsită de cel despre care credea că este tatăl ei, însă la 33 de ani a aflat cine este, de fapt, tatăl său biologic. La 20 de ani a fugit de acasă pentru a-și face o carieră în televiziune, s-a căsătorit, și a trecut prin drama pierderii unui copil, un băiețel care a murit la doar câteva ore după naștere. La 27 de ani este diagnosticată cu cancer de col uterin. Dar acum, Sanda este o femeie fericită, a învins cancerul și, din 2017, este mama lui Agnes, o fetiță care îi bucură viața. Sanda Nicola a scris o carte despre viața ei, „Carte de identitate”, pe care a lansat-o și la Cluj și mă bucur că am fost fotograful oficial al acelei seri, prezentate de Ovidiu Damian! Volumul este o colecție de relatări despre cum a trecut peste vestea că tatăl său nu este cel biologic, despre relația de înstrăinare cu mama sa, despre lupta cu cancerul, dar și cu propria-i greutate, despre relația cu Dumnezeu.

33076217_2069283296668768_2261784586151264256_o

 

33063240_2069283970002034_2960920036904009728_o

33178202_2069284316668666_491667029749661696_o

Imaginile din această recomandare de carte sunt de la lansarea volumului ,,Carte de identitate”, Cluj-Napoca, 17 mai 2018. Puteți viziona tot albumul foto aici:

https://www.facebook.com/pg/wwww.florinarussu.ro/photos/?tab=album&album_id=2069282246668873

Credit foto: www.florinarussu.ro

sanda 33089662_2069283953335369_2931208359388381184_o

33100537_2069283806668717_623977371363442688_o

33101391_2069284763335288_4419190106821230592_o

În camera în care citesc cartea Nicolei, mă copleșesc toate pustiurile. URMEAZĂ SĂ O NASC PE VICTORIA în septembrie… Al treilea copil, căruia medicii nu-i mai dădeau nici o șansă, deoarece la nașterea lui Dragoș, ceva nu a mers bine și am intrat de urgență într-o cezariană urâtă, apoi  în moarte clinică pentru câteva minute bune! Dar eu știu că va fi bine! Așa cum, printre toate rândurile grele ale Sandei, simți credință și speranță, aceasta e cartea de identitate a întregului volum! A fost bine și atunci și acum în izolare! Este atât de sincer și autentic textul său, un manuscris otrăvitor, ca o splendidă și îngrozitoare sufocare. Ceva care nu are nici chip, nici trup, nici mână, nici pagină, nici cerneală, ci o anume stare autentică, sinceră până la repulsie. Nu mă simt acasă în visceralitatea fricilor, a panicii, nimeni nu se simte bine aici, cred. Cum adică să stai în casă cu frica ta, cu o cotoroanță hâdă care-ți spune când să mănânci, când să bei apă, cum să dormi sau unde să călătorești, câți copii să ai? Cea care ți-a mâncat secundele, minutele, timpul cu cei dragi, cu prietenii, cu familia și cu tine însăți! Nu, nu, nu-mi plac basmele cu cotoroanțe!

33076217_2069283296668768_2261784586151264256_o

33078805_2069284800001951_615304805895634944_o

33083050_2069283693335395_8383515126564651008_o

 

33036781_2069282420002189_5721163245935394816_o

33089653_2069283100002121_207471904221560832_o

 

33092206_2069282626668835_8035187575142481920_o

 

33191555_2069284410001990_4887593240053678080_o

 

33239218_2069282876668810_3777135419972386816_o

Dau să plec de la primele pagini şi îmi şi vizualizez gestul de plecare mișelește: o linie scurtă, pe vârfuri, traversez încăperea, deschid uşa şi ies. Gata, cotoroanța naibii! Dar, înainte de a ieşi cu nasul dintre file,  simt o greutate de plumb în picioare şi o inimă tropicală lângă mine, verde şi mustoasă, plină de speranță în visceralitatea ei muribundă, ce poartă  cu ea suspinele prelungi şi fericite ale unei grădini anamnezice. Şi-am rămas în hamacul memoriei precise, până la ultima pagină, să-i ascult febrele și să îmi tratez și mie starea de convalescență în care mă aflu. 

Grădina volumului galben-solar mi-a redat o stare discretă şi o sete de lectură otrăvitoare. La umbra cuvintelor lucide, parcă mi-am scurtat şi eu calea. Am ajuns la final, cuvânt cu cuvânt, fără de a truca sau trişa vreo pagină. N-ai cum! Această carte se citește galopant, chiar dacă saltă ani, secunde, persoane, situații și gesturi! Pirueta amețitoare a titirezului emoțional al ultimelor rânduri din scriere m-a trezit acasă, la lumina în care mi-am recâştigat chimia ridurilor, patul şi spumele calde ale cearceafurilor albe. Mulţumesc, SANDA NICOLA acum ştiu cât e ora exactă şi nu mai plec! Mai văd cotoroanțe, dar știu că mă caută numai ca să le pansez nasul plin de buboaie cu puroi!

Victoria e bine și se bucură de autograful mamei sale de la tine! Te îmbrățișez cu drag! Mi-a făcut bine să o citesc atunci și acum îmi face bine să o recitesc, în plină pandemie mondială C19. Felicitări și pentru grupul de Dialoguri online cu Ovidiu Damian, sursă foarte bună de discuții profesioniste!

https://www.facebook.com/groups/490904101817475/

33137415_2069283943335370_3094807855581102080_o

 

33159117_2069283343335430_3397176886114123776_o

33171947_2069285070001924_900994665942089728_o

33191555_2069284410001990_4887593240053678080_o

Recomandare de carte GLOBULARIA.EU-Academia Română de Imagine şi Imaginar Educațional

siglaglobularia

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.